RSS

Arhivele lunare: martie 2013

Adam Sezonov şi casa de rugăciune din Tătăreşti

„Era prin anul 1923… [….] În anii aceia de început ai lucrării celor din Tătăreşti, un mare sprijin moral, spiritual şi material l-au primit (sătenii, n.m.) de la Adam Sezonov din Brăila. Adam era un om important al acelor vremuri, un fel de mecena [*] în sensul bun al cuvântului printre baptiştii români. Avea moară, fabrică de ulei şi multe alte proprietăţi şi de unul singur a ctitorit  biserica baptistă din Brăila, construind o clădire care a  slujit cu brio acestui scop între 1923 şi 1997.

Read the rest of this entry »

Reclame
 

Etichete: , , , , , ,

„Familien Chronik” der Sezonov

Într-un articol de pe blogul său din 16 ianuarie 2008 (miercuri), Răsvan Cristian Stoica prezintă Biblia străbunicii sale, Elisabetha, născută Issler, soţia lui Avram Sezonov. Fiind luterană, aceasta avea Biblia  în traducerea în limba germană realizată de Martin Luther [*], ediţia din 1907 (Berlin).

Despre această Biblie, Răsvan povesteşte următoarele:

Elisabetha, străbunica mea, citea în fiecare zi din această carte groasă. Citea mult, avea o bibliotecă plină iar operele lui Luther, toate în germană, scrise cu litere gotice, erau bucuria ei.  […..] După ce a murit, Biblia aceasta a fost a bunicului meu, Pavel, care ştia germană dar nu citea din ea. După moartea lui, Biblia avea să fie a mea. Pe mine mă cheamă Răsvan şi habar n-am de germană şi nu citesc din ea. Eu numai o mîngîi, rar ce e drept, şi vorbesc cu ea in gînd [….].”

Read the rest of this entry »

 
9 comentarii

Scris de pe martie 23, 2013 în Avram Sezonov

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Dr. Alexa Popovici (1915 – 1997)

„Născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, dr. Alexa Popovici s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din comună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti, Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi Institutul Teologic Protestant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut la Universitatea Creştină din Indiapolis, statul Indiana. În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila [*] şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian.

Pe tărâmul Evangheliei a lucrat ca misionar, redactor, păstor şi profesor de teologie. Între anii 1940 şi 1948 a redactat revista săptămânală Farul Creştin din Arad. În anul 1940 a fost ordinat ca păstor în Biserica Baptistă din Arad Pârneava pe care a păstorit-o până în anul 1945. Începând cu anul 1944 a păstorit Biserica „Speranţa” din Arad, iar în anul 1952 s-a mutat la Bucureşti, unde a păstorit Biserica Golgota, până în anul 1956 şi Biserica Sfânta Treime, între anii 1956 şi 1963.

În anul 1967 a plecat în America, iar începând cu anul 1970 a păstorit Biserica Baptistă Română din Chicago. În paralel cu slujirea la amvom, între anii 1944 şi 1951 a deţinut funcţiile de preşedinte al Comunităţii Baptiştilor din Arad, profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti (1946 – 1965), director al acestui Seminar (1954 – 1965) şi vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România (1945 – 1951). De-a lungul anilor de slujire a botezat peste 6000 de suflete şi a cununat peste 250 de perechi.”

(„Istoria Baptiştilor din România” – 3 volume, Editura Făclia, 2007: scurtă biografie a autorului de pe coperta din spate)

Notă: [*] Daria „Daşa” Sezonov este al treilea copil al soţilor Iacob şi Elena Sezonov, sora lui Iaşa Sezonov.

 
2 comentarii

Scris de pe martie 16, 2013 în Alexa Popovici

 

Etichete: , , ,

Mesaj de la Rosemarye Sezonov, din Constanţa

„[….] Bunicul meu se numea Petre Sezonov şi era fiul lui Petea Sezonov şi al Iustiniei. Iustinia venea din Ucraina şi a fost o femeie „dintr-o bucată”, tare bună, aşa cum imi povesteste mama. Ei nu au rămas însă împreună, ci au divorţat. Nu i-am cunoscut, nici pe bunic nu l-am cunoscut, a murit când tatal meu era încă mic. Probabi că datorită acestui divorţ şi morţii premature a bunicului, noi nu am păstrat legătura cu restul familiei.

Mi-aduc aminte că la 6 ani sora bunicului, Ecaterina, ne-a dus pe mine şi pe sora mea, Marcela, în vizită la Brăila, la unchiul Daniel şi mătuşa Tamara, apoi la Tulcea şi la Cataloi. Din păcate, a fost singura vizită la rudele tatălui meu, dar nu i-am uitat pe Daniel şi Tamara Sezonov, persoane deosebite, care aveau doi fii minunaţi!

În casa aceea existau alte valori decât cele pe care le vedeam zi de zi. La mare rang erau credinţa, cultura, modestia şi respectul! Aşa cum vă spuneam, ceva foarte diferit!

Am şi eu cartea şi stiu că (noi, Sezonovii) suntem mulţi şi răspândiţi. Şi pozele de acum 100 de ani sunt extraordinare!”

(comentariu pe blogul Vindecătoru’ din 9 septembrie 2012; sublinierile îmi aparţin)

 

La acest comentariu, Răsvan Cristian Stoica a adăugat următoarele:

„[….] Da, băieţii ştiau să cînte la multe instrumente, citeau enorm şi aveau, încă de pe vremea aceea, o colecţie de discuri de muzică clasică de primă mînă.
[…..] Probabil că tu i-ai cunoscut doar pe fraţii mai mari, pe Valentin şi pe Gigi. Au mai urmat doi, Iacob (zis şi Puiu), cel mai bun prieten al meu din copilărie, şi Teofil, mezinul.

Familia (cu excepţia lui Vali şi a lui Teofil) a emigrat în America, la fam. Alexa Popovici, pentru că unchiul Daniel (Dănila) era frate cu soţia pastorului, adică cu Daşa. Bătrînul a fost un om deosebit, cu studii politehnice la Liege, cunoscător de limbi străine, urmărit pas cu pas de securitate şi marginalizat.

Alături de încă un unchi, tot din Brăila, pe nume Iaşa, el a fost unchiul preferat al mamei mele.
Un pescar pasionat în timpul liber, cu barcă şi cu scule de pescuit lucrate de mîna lui, un om teciturn, de o mare şi profundă inteligenţă, şi-a crescut copiii impecabil, cu frică şi dragoste de Dumnezeu, cu respect pentru oameni, în armonie de soţia sa, fiind toţi modele de trăire creştină în biserica din Brăila.”

 

Etichete: , , , , , ,

Mesaj de la Dunea Sezonov şi fiica ei, Ana-Paula, din Tulcea

„Vă scriem din Tulcea. Suntem rude ale doamnei Victoria Sezonov (eu chiar sunt născută în Brăila). Soţul meu, Andrei Sezonov, este fiul lui Alexe Sezonov şi al Tatianei.

Avem cartea lui Emanuel Sezonov, „Cronica familiei Sezonov” (trimisă nouă de către unchiul Emanuel din America), iar fata noastră, Ana-Paula Sezonov, a convorbit telefonic cu domnul Emanuel Sezonov pe când el trăia. De asemenea, fata mea a convorbit şi cu domnul Paul din Australia (fratele lui Emanuel – n.m.) de asemenea când el era în viaţă. De la unchiul Paul din Australia avem şi nişte mici amintiri pe care el le trimitea verişoarei sale Lidia din Tulcea – de unde vă scriem şi noi.

De asemenea, putem să vă spunem că l-am cunoscut foarte bine şi pe domnul Efim Sezonov, fiul lui Petea Sezonov şi al Elenei Vladimirov. Efim Sezonov (pentru care avem un respect deosebit), care profesa ca medic la staţiunea Vatra Dornei (unde noi, Andrei, Dunea şi fiica noastră Ana-Paula Sezonov am fost şi ne-am întâlnit cu dânsul de câteva ori), a murit în spital la Tulcea. […..]”

________

Notă: Acestui comentariu i s-au adus mai multe modificări. El este, de fapt, o rescriere a două comentarii publicate pe blogul „tudorvisanmiu” la 7 februarie 2013, care pot fi citite (în versiunea lor originală) aici şi aici.

 

Etichete: , , , , , ,

Lucaşa Sezonov în „Istoria baptiştilor….”

0. Început de drum:
În oraşul Râmnicul Sărat a existat, se pare, o staţiune misionară care „era strânsă în jurul familiei Lucaşa Sezonov”. Vom presupune (şi nu fără temei) că era vorba de Luca Sezonov, tatăl lui Lucaşa. Acesta, se pare, venea din Tulcea, dar a ajuns până în Râmnicul Sărat, iar în acest oraş a răspândit „vestea Evangheliei”. „Ajuns aici, întreprinse în industria morăritului și cu timpul deveni unul dintre cei mai mari industriași din oraș. Aici adunarea posedă o casă de rugăciune proprie și are cca. 10-15 membri aparținând comunității din Ploiești” [1].

Din ce cunoaştem, Lucaşa Sezonov s-a născut la 11 mai 1905, în Râmnicu Vâlcea [sursa: aici]. Totuşi, şi-ar fi continuat studiile în Râmnicu Sărat (probabil liceul) iar, de acolo, „a plecat la Seminar […..] (devenind ) predicatorul şi profesorul de teologie de mai târziu”.

Mai ştim că la insistenţele sale şi a lui Marin Dumitraşcu din Ploieşti (care a lucrat la staţiunea misionară strânsă în jurul familiei lui Luca Sezonov), Societatea Misionară l-a trimis în capitala Moldovei ca misionar pe Nicolae Sava de la Craiova, după ce acolo „au avut loc unele lucrări sporadice de misiune dar nu s-a putut organiza o biserică decât după ce Societatea Misionară a luat o hotărâre în acest sens”, însă acest lucru prin 1936 [2].

Read the rest of this entry »

 
2 comentarii

Scris de pe martie 5, 2013 în Lucaşa L. Sezonov

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,