RSS

Lucaşa Sezonov în „Istoria baptiştilor….”

05 mart.

0. Început de drum:
În oraşul Râmnicul Sărat a existat, se pare, o staţiune misionară care „era strânsă în jurul familiei Lucaşa Sezonov”. Vom presupune (şi nu fără temei) că era vorba de Luca Sezonov, tatăl lui Lucaşa. Acesta, se pare, venea din Tulcea, dar a ajuns până în Râmnicul Sărat, iar în acest oraş a răspândit „vestea Evangheliei”. „Ajuns aici, întreprinse în industria morăritului și cu timpul deveni unul dintre cei mai mari industriași din oraș. Aici adunarea posedă o casă de rugăciune proprie și are cca. 10-15 membri aparținând comunității din Ploiești” [1].

Din ce cunoaştem, Lucaşa Sezonov s-a născut la 11 mai 1905, în Râmnicu Vâlcea [sursa: aici]. Totuşi, şi-ar fi continuat studiile în Râmnicu Sărat (probabil liceul) iar, de acolo, „a plecat la Seminar […..] (devenind ) predicatorul şi profesorul de teologie de mai târziu”.

Mai ştim că la insistenţele sale şi a lui Marin Dumitraşcu din Ploieşti (care a lucrat la staţiunea misionară strânsă în jurul familiei lui Luca Sezonov), Societatea Misionară l-a trimis în capitala Moldovei ca misionar pe Nicolae Sava de la Craiova, după ce acolo „au avut loc unele lucrări sporadice de misiune dar nu s-a putut organiza o biserică decât după ce Societatea Misionară a luat o hotărâre în acest sens”, însă acest lucru prin 1936 [2].

1. Păstorul:
La 25 martie 1929, Lucaşa Sezonov a fost ordinat ca păstor al Bisericii Baptiste Arad-Pârneava, în locul lui Ştefan Stuparu (1923 – 1926),  de către o comisie compusă din Ioan R. Socaciu, Ioan Popa, Ioan Ungureanu, Petre Bale, Mihai Vicaş, Ioan Dan, Ştefan Bordaş, Carol Molnar şi Mihail Theill. „Actul (de ordinare – n.m.) a fost îndeplinit în biserica luterană din centrul oraşului” (cf. „Ordinare de păstor în Arad”, Nica Neţa, în „Farul Mântuirii” nr.9/929, p.6 şi nr.10/929, pp.4,5). Sub pastoratul său, „tineretul a fost organizat şi a început o activitate mai intensă”. La 18 august 1929, după 13 luni de păstorire (el începuse pastoratul bisericii din iulie 1928), Lucaşa Sezonov s-a „despărţit de biserică”, plecând în America. „În locul său a fost adus la pastorat Ioan Cocuţ de la biserica din Buteni” [3].

„Proaspăt întors de la Seminarul Teologic Baptist din Louisville, America”, Lucaşa L. Sezonov a păstorit Biserica Baptistă din Bucureşti începând din 1932 – de pe când aceasta îşi schimbase sediul în bulevardul Basarab, nr. 56A (la 23 aprilie 1932) – până în 1939, când, după cum este menţionat mai sus, „a plecat din nou în America” (însă, de data aceasta, în mod definitiv) [4]. A păstorit Biserica „Golgota” în colaborare cu Constantin Adorian (n.1882 – d.1954), primul ei păstor din 1912 până la încetarea vieţii sale pământeşti [5].

La 9 mai 1929, a făcut, împreună cu Ioan R. Socaciu, Dumitru Drăgilă, Ioan Cocuţ şi Petre Drăgoescu, parte dintr-o comisie pastorală care l-a ordinat drept păstor al Bisericii Baptiste din Reşiţa pe Ioan B. Şchioppu; totuşi, acesta a stat mai puţin de un an la păstorat şi, în 1930, a fost înlocuit de vechiul păstor, Petre Adam [6].

La 9 august 1929, Lucaşa Sezonov a îndeplinit, împreună cu Ioan Cocuţ, serviciul divin de cununie, la invitaţia pastorului Avram Bălgrădean al Bisericii Baptiste din Curtici, care „a invitat acolo colegi ai săi” [7].

În aprilie 1936, a făcut, împreună cu Ludovic Lakatus şi Josef Laslo, parte din comisia care l-a ordinat în pastoratul Bisericii Baptiste Maghiare pe Barnaba Bokor (ales în această funcţie din 1935) [8], iar, în toamna aceluiaşi an, împreună cu Nicolae Sava, l-a ordinat în pastoratul Bisericii Baptiste din Craiova pe Ioan Kloes, în locul lui Nicolae Sava, care a plecat la Iaşi [9].

2. Profesorul şi Directorul:
Între 18 şi 26 februarie 1924 a avut loc „un mare curs biblic, cu predicatorii din judeţul Arad, în bisericile din Covăşinţ, Şiria şi Şeleuş, ţinute de dr. Everett Gill şi Lucaşa Sezonov [10a]. Mai târziu, „între 5 şi 21 ianuarie 1937 s-a ţinut un curs biblic la Bucureşti, cu 32 de predicatori din Vechiul Regat, iar după 21 ianuarie a urmat un curs biblic la Chişinău, în Basarabia. Atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău, lecţiile biblice au fost predate de Lucaşa Sezonov, de dr. Everett Gill şi dr. H.H. Miurhead din Brazilia” [10b].

Lucaşa Sezonov a fost director al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti de la redeschiderea acestuia, la 1 septembrie 1933 – când a fost numit în această funcţie, până la 15 mai 1939 – când a părăsit România, stabilindu-se definitiv în Statele Unite ale Americicii. Titulatura sub care a deţinut conducerea Seminarului a fost cea de „Director activ,” dr. Everett Gill fiind „Director onorific” (între anii 1933-1938) [11].

La 20-21 mai 1934, a participat împreună şi cu dr. Everett Gill la Conferinţa Cercului Vechiului Regat ţinută la Ploieşti, unde s-au „expus referate pe teme de mare interes religios şi educativ pentru predicatori şi membri, precum şi pentru delegaţii bisericilor” [12].

În iernile anilor 1936 şi 1937, Lucaşa Sezonov, drept profesor la Seminar, a ţinut două cursuri biblice la Sănceci, organizate la iniţiativa lui Dumitru Hodoroabă pentru „explicarea problemelor doctrinare şi aprofundarea cunoştinţelor biblice” [13].

La 30 octombrie 1938, în calitatea sa de director al seminarului, a predicat la serviciul divin de inaugurare a unei noi case de rugăciune a Bisericii Baptiste din Ploieşti. „Fiecare vorbitor a discutat o anumită temă, formulată din timp de Marin Dumitraşcu (păstorul bisericii – n.m.)” [14].

3. În cadrul comunităţii baptiste:
Important membru al Uniunii Baptiste Române, Lucaşa Sezonov a fost ales secretar general în urma Congresului al XII-lea de la Timişoara (9-10 septembrie 1932), însă, dată fiind sciziunea din urma acestui congres, numai pentru Uniunea nouă (fracţionară), prezidată de Constantin Adorian [15].

 În timpul mandatului său, Lucaşa a trimis împreună cu preşedintele Uniunii noi (C. Adorian) răspunsul lor cu privire la „formarea unei comisii compuse din zece bărbaţi, care nu suferiseră nicio pedeapsă disciplinară de-a lungul vieţii lor de credinţă; cinci să fie de la o Uniune şi cinci de la cealaltă, iar comisia să fie prezidată de J.H. Rushbrooke, care va cerceta toate învinuirile aduse vechii conduceri şi toate cauzele despărţirii” (după cum a propus un „grup de bărbăţi de seamă” din Uniunea veche, care s-au întrunit la Cluj sub conducerea lui Ioan Dan la 8 martie 1933; aceste propuneri au fost acceptate de Ioan R. Socaciu şi Ioan Ungureanu, fiind trimise drept o scrisoare adresată Uniunii noi la 8 martie 1933). Răspunsul dat de Lucaşa şi Adorian a fost transmis printr-o scrisoare din 22 martie 1933, în care „îşi exprimau părarea că formarea unei asemenea comisii nu este bună, întrucât nici nu se putea alcătui o asemenea comisie şi, în plus, lor li se părea mai potrivită ideea de a fi chemată o asemenea comisie cu persoane din străinătate, care să facă pace şi nu judecată. În continuare, în scrisoare se afirma că ei erau de acord cu o conferinţă care să aleagă liber persoanele din conducere, dar îşi exprimau temerea că scena din trecut se va repeta” [16].

Lucaşa a deţinut funcţia de secretar general până la Congresul al XIV-lea de la Buteni (8-9 noiembrie 1933), în urma căruia a fost înlocuit de Jean Staneschi [17].

Lucaşa Sezonov a prezidat Congresul al XVI-lea de la Arad (9-10 noiembrie 1935); „cu o deosebită competenţă”, acesta „a stăpânit anumite izbucniri şi clipe de criză din şedinţele congresului. Multe greutăţi s-au ivit în discuţia statutului, când părerile au fost din nou împărţite. Şedinţele n-au fost uşor de condus nici în timpul propunerilor şi al alegerilor noilor conducători ai Uniunii. Dar, cu răbdarea şi tactul lui deosebit, Lucaşa Sezonov a reuşit să depăşească momentele grele […]”. În urma acestui Congres s-a realizat re-unirea Uniunii Baptiste Române [18].

La 2 decembrie 1934, în Simeria (judeţul Hunedoara) a avut loc o consfătuire a unui „grup de predicatori dintre cei mai tineri, influenţaţi de dr. Everett Gill”, în urma căreia s-a constituit „Societatea de Misiune Externă”, iar casier al acesteia a fost ales Lucaşa Sezonov [19a]. La următoarea şedinţă, din 17 septembrie 1935, ţinută la Alba Iulia, a fost re-ales casier. [19b]

Între 4 şi 10 august 1934, a participat la al V-lea Congres al Alianţei Mondiale Baptiste ţinut la Berlin, împreună cu o delegaţie de 25 de persoane (între care Constantin Adorian, Ioan Cocuţ, Dumitru Baban, Carol Molnar, Gheorghe Şimonca, Jean şi Olga Staneschi, Petru Truţa şi două rude ale sale, Adam Sezonov şi soţia sa, Lidia). Lucaşa a luat cuvântul la discuţii. [20a]. La congresul următor – al VI-lea al Alianţei, ţinut în iulie 1939 în Atlanta, S.U.A., a participat într-o delegaţie „mai restrânsă”, de numai 4 persoane (împreună cu Ioan Cocuţ, pe atunci secretarul general al Uniunii Baptiste Române, L. Biro şi Dănilă Pascu). L-a acest congres, Lucaşa Sezonov a ocupat singurul loc atribuit României după acel congres în Comitetul Alianţei (la congresul anterior, din 1934, acestuia îi fusese atribuit lui Gheorghe Şimonca) [20b].

Lucaşa Sezonov a fost unul dintre casierii „fondului de ajutorare a leproşilor” al Bisericii din Leprozeria Tichileşti (aproape de Isaccea), adunat printr-o strângere a fonduri a „frăţietăţii baptiste din ţară”. A ocupat această funcţie după Earl Hester, până în 1939, fiind apoi înlocuit de Leon Grenaderov din Tulcea [21].

4. Activitate editorială:

În toamna anului 1933, la Arad, în strada Fabricii, nr. 13, sub direcţia lui Lucaşa Sezonov şi redacţia lui Ioan Cocuţ, şi-a început activitatea revista „Farul creştin”; avea iniţial 16 pagini, însă, în 1935, numărul paginilor s-a redus la 8. Totuşi, dacă iniţial periodicitatea era bilunară, la 1 ianuarie 1938 a început să apară săptămânal. Lucaşa Sezonov s-a ocupat de direcţia revistei până în 1939, la plecarea sa în America [22].

În anul 1933, au apărut „Darul Duhului Sfânt”, „Efesul”, „O predică la radio” şi „mai multe tractate de Lucaşa Sezonov. De asemenea, în 1936, a apărut traducerea sa din limba engleză în română a cărţii „Doctrine biblice” („The biblical doctrines”), scrisă de dr. Everett Gill [23].

5. În timpul „prigoanei a şasea” (14 decembrie 1938 – 31 martie 1939):

„La începutul anului 1938, situaţia drepturilor cultice ale baptiştilor devenise din nou confuză şi o altă decizie prigonitoare domina atmosfera, iar statutul Uniunii a fost înapoiat cu unele obiecţii de fond. În această situaţie, dr. Rushbrooke a fost chemat din nou în România. El a sosit la Bucureşti în ziua de miercuri, 30 martie 1938, şi a fost întâmpinat la Gara de Nord de Ioan Cocuţ, secretarul general al Uniunii, de Lucaşa Sezonov, directorul Seminarului, de Boris Buşilă, Marin Dumitraşcu şi Carol Molnar” [24].

În timpul vizitei lui J.H. Rushbrooke la Bucureşti (30 martie – 8 aprilie 1938), datorate semnelor de persecuţie apărute odată cu înscăunarea pe fotoliul Ministerului Cultelor şi Artelor a episcopului Nicolae Colan, a fost organizată şi o adunare a numeroşi conducători ai baptiştilor români, între care şi Lucaşa Sezonov. [25]

Suspiciunea lui Rushbrooke că binevoinţa privind comunitate baptistă arătată pe moment, când a fost primit în audienţă la numeroşi lideri ai guvernului, nu oferă, în fapt, nici o garanţie, s-a dovedit întemeiată, astfel încât, la numai două luni de la plecarea sa, a fost emisă Decizia nr. 26208/938 (prin iunie), care, prin imposibilitatea de îndeplinire a condiţiilor de funcţionare de către cultul baptist (şi altele) în maxim şase luni, a avut drept efect, la expirarea termenului, închiderea tuturor bisericilor baptiste din ţară (de la 14 decembrie). [26].

De remarcat că, la 24 iulie în acel an (1938), Lucaşa Sezonov reprezentase Uniunea Baptistă Română, împreună cu Constantin Adorian, la funeraliile de la Bucureşti a reginei Maria. “Faptul a însemnat mult, în special în afirmarea Uniunii ca o organizaţie existentă” [27].

După închiderea bisericilor baptiste la sfârşitul anului, “singura legătură frăţească şi unicul mijloc de întărire şi hrănire spirituală, pe lângă Biblie, a fost revista Farul Creştin. În acest timp au fost publicate articole de o rară frumuseţe şi îmbărbătare”, printre care “Cărămizi fără paie” (nr.2/939), “În aşteptare” (nr.3/939) şi “Crucea lui Hristos” (nr.4/939) de Lucaşa L. Sezonov [28].

La 21 februarie 1939, trei săptămâni după numirea unui nou ministru al Artelor şi Cultelor (Nicolae Zigre), Lucaşa Sezonov a făcut, împreună cu Ioan R. Socaciu, Ioan Cocuţ, Marin Dumitraşcu şi Dănilă Pascu, parte din membrii delegaţiei baptiste care “a înmânat ministrului un memoriu cu plângerile baptiştilor din toată ţara şi o cerere pentru deschiderea caselor de rugăciune a baptiştilor” [29a]. De asemenea, la 16 martie 1939, a făcut, împreună cu Ioan Cocuţ, Marin Dumitraşcu, Petre Truţa şi Dumitru Baban, parte din membrii unei alte delegaţii baptiste primită de ministrul Minorităţilor, Silviu Dragomir, care “i-a expus greutăţile prin care trece confesiunea baptistă din România” [29b]. La 31 martie 1939, printr-un ordin telegrafic circular dat de Ministerul de Interne (nr.26003/939), decizia a fost, faptic, suspendată, iar bisericile baptiste redeschise.

______________________________________________________________________
Note şi referinţe:
[1] „SCHIŢĂ ISTORICĂ, capitolul VII: Baptismul în județul Brăila”, via Centrul de istorie şi apologetică (4 aprilie 2009): „Râmnicu Sărat [….]”.

[2] „Istoria baptiştilor din România (1856 – 1989)” – 3 volume, ediţie revizuită, Alexa Popovici, Editura Făclia, Oradea, 2007 – Volumul II (1919 – 1944), Capitolul 16: „Răspândirea şi activitatea baptiştilor din Bucovina, Moldova şi Basarabia” – subcapitolul „Lucrarea din Moldova” (p.528 – p.534): „În oraşul Râmnicul Sărat s-a format o staţiune misionară în care a lucrat Marin Dumitraşcu de la Ploieşti şi care era strânsă în jurul familiei Lucaşa Sezonov. De aici a plecat la Seminar Lucaşa Sezonov, predicatorul şi profesorul de teologie de mai târziu. În capitala Moldovei, Iaşi, au avut loc unele lucrări sporadice de misiune, dar nu s-a putut organiza o biserică decât după ce Societatea Misionară a luat o hotărâre în acest sens, iar la insistenţele lui Lucaşa Sezonov şi Marin Dumitraşcu, l-a trimis acolo ca misionar pe Nicolae Sava de la Craiova. Astfel, în toamna anului 1936, Nicolae Sava s-a mutat cu familia sa la Iaşi […..}”, p.530.

[3] (Op.cit.), Vol.II, Capitolul 14: „Activitatea bisericilor baptiste din Crişana şi Maramureş” – subcapitolul „Lucrarea bisericească desfăşurată în judeţul Arad” (p.478 – p.487): „Biserica Arad-Pârneava. [….] Ştefan Stuparu a păstorit biserica Arad-Pârneava între anii 1923 şi 1926. După plecarea lui, biserica a rămas fără păstor până în iulie 1928, când a fost adus Lucaşa Sezonov. După câteva luni, în 25 martie 1929, Lucaşa Sezonov a fost ordinat ca păstor de o comisie compusă din Ioan R. Socaciu, Ioan Popa, Ioan Ungureanu, Petre Bale, Mihai Vicaş, Ioan Dan, Ştefan Bordaş, Carol Mornar şi Mihail Theill. [….] Sub pastoratul lui Lucaşa Sezonov, a fost organizat tineretul care a început o activitate mai intensă. [….] în 18 august 1929, după 13 luni de păstorire, Lucaşa Sezonov s-a despărţit de biserică, plecând în America. În locul său a fost adus la pastorat Ioan Cocuţ [….]”, p.480 (citând Nica Neţa, „Ordinare de păstor în Arad” – „Farul Mântuirii”, nr.9/929, p.6 şi nr. 10/929, pp.4,5 – nota 7, respectiv, „Farul Mântuirii”, nr.20/929, pp.6,7 – nota 8).

[4] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 12 – subcapitolul „Avântul bisericii române” (pp. 434-436): „Având fonduri adunare, biserica a hotărât să-şi cumpere un local propriu. După anumite căutări, au găsit un garaj de automobile pe bulevardul Basarab, nr. 56. Întrucât acesta oferea bune perspective pentru amenajarea unui frumos auditoriu de biserică, l-au cumpărat şi, la 23 aprilie, biserica s-a mutat în propriul ei imobil. [….] În acelaşi an a fost chemat la pastorat şi tânărul profesor de teologie Lucaşa L. Sezonov, proaspăt întors de la Seminarul Teologic Baptist din Louisville, America. Biserica având acum doi păstori vrednici, a luat imediat un nou avânt. [….] În 1939, Lucaşa Sezonov a plecat din nou în America, iar locul său la pastorat a fost luat de un alt profesor de teologie, Petre G. Truţa, care de abia se întorsese de la acelaşi seminar din America. [….]”  (p. 345)

[5] O listă a păstorilor Bisericii „Golgota” până „în prezent” poate fi găsită în nr. 31/ianuarie 2008 a publicaţiei Bisericii Baptiste „Golgota”, p.7: „Păstorii care au slujit biserica în aceşti 95 de ani, în ordine cronologică au fost: Constantin ADORIAN (1912-1954); Lucaşa SEZONOV (1933-1938); Petre TRUŢA (1938-1939); Vasile GASPAR; Jean STĂNESCHI (1949-1957); Nichifor MARCU (1954-1957); Alexa POPOVICI (1952-1956); Ioachim ŢUNEA (1954-1977 şi 1978-1994); Vasile BRÎNZEI (1954-1957 şi 1970-1989); Liviu ŢIPLEA (1990-1992); Daniel MARIŞ (din 1993 pînă în prezent) şi Trandafir POPOVICI din 1995 pînă în prezent.„.

[6] (Op.cit.), Vol.II, Capitolul 13: „Activitatea bisericilor baptiste din Banat” – subcapitolul „Progresul din judeţul Caraş” (p.462 – p.467): „Lucrarea din Clisura Dunării […..] Biserica din Reşiţa a fost păstorită de Petru Adam […..] La 9 mai 1929 a fost ordinat acolo ca păstor Ioan B. Şchiopu, de către o comisie compusă din Ioan R. Socaciu, Dumitru Drăgilă, Lucaşa Sezonov, Ioan Cocuţ şi Petre Drăgoescu. Dar Ioan B. Şchiopu a stat foarte puţin aici, şi în 1930 a fost chemat la pastorat Petru Adam. […..]”, p.466 (citând „Farul Mântuirii”, nr.12-13/929, p.15, şi nr.4/930, p.1 – nota 40).

[7] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 14: „Activitatea bisericilor baptiste din Crişana şi Maramureş” – subcapitolul „Lucrarea bisericească desfăşurată în judeţul Arad” (p.478 – p.487): „Biserica din Curtici [….] În 1929, păstor al bisericii a devenit Avram Bălgrădean, care a invitat acolo colegi ai săi. La o nuntă ce a avut loc în 15 august 1929, serviciul divin a fost îndeplinit de Lucaşa Sezonov şi Ioan Cocuţ”, p.483 (citând „Farul Mântuirii”, nr.22/925, p.7, şi nr.11/926, p.7 – nota 36).

[8] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 12 – subcapitolul „Formarea altor biserici baptiste în Bucureşti” (p.436 – p.443), „7. Biserica Maghiară. În primăvara anului 1931, un grup de credincioşi baptişti maghiari sosiţi în Bucureşti din Transilvania s-au constituit ca biserică maghiară. Ei au ales ca păstor în 1935 pe Barnaba Bokor, care studia la Seminar. După alegerea acestuia, Barnaba Bokor a fost ordinat în pastorat, în luna aprilie 1936, de o comisie compusă din Ludovic Lakatus, Josef Laslo şi Lucaşa Sezonov [….]” (pp.441-442).

[9] (Cap.cit.), subcapitolul „Activitatea din Oltenia” (p.458 – p.460): „Biserica din Craiova. [….] După zece ani de păstorie, în toamna anului 1936, Nicolae Sava s-a mutat la Iaşi, iar pentru lucrarea în Oltenia a fost ordinat Ioan Kloes de către Nicolae Sava şi Lucaşa Sezonov. [….]”. (p.459)

[10] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 17: „Statistici şi organizaţii lucrative confesionale” – subcapitolul „Cursurile biblice de împrospătare” (p.548 – p.549); a – citând „Farul creştin”, nr.5/934, p.7 (nota 39), b – citând „Farul Creştin”, nr.2/938, p.7 (nota 43); a se corela cu (Vol.cit.), Capitolul 18: „Relaţiile cu baptiştii din străinătate” – subcapitolul „Alte vizite importante” (p.560 – p.563): „3. Vizita lui H.H. Muirhead în 1937. La începutul lunii ianuarie 1937 a sosit în România dr. H. H. Muirhead, directorul Institului Baptist din Rio de Janeiro, Brazilia. El a predat lecţii de teologie pastorală la Cursul biblic de la Bucureşti, ţinut între 5 şi 21 ianuarie 1937, şi după aceea la Cursul biblic de la Chişinău, cu predicatorii din Basarabia. În această vizită a fost însoţit de dr. Everett Gill şi Lucaşa Sezonov. După 1 februarie a predat lecţii la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. Sub forma unor conferinţe cu discuţii a comunicat amănunte despre lucrarea baptistă din Brazilia, care au fost publicate apoi în reviste. Într-o duminică, în timpul şederii sale în România, el a ţinut o predică în Biserica Golgota de pe Bulevardul Basarab. În vizita sa de la Chişinău a purtat discuţii cu conducătorii baptişti ruşi din Basarabia şi s-a informat asupra lucrării bisericilor ruseşti, dintre care a şi vizitat câteva, predicând şi inspirând credincioşi.” (pentru surse, v. notele 56, 57, 58, 59 / Cap.18)

[11] (Op.cit), Vol. II, Capitolul 6: „Fondarea şi activitatea Seminarului Teologic Baptist” – subcapitolul „Lista directorilor. Profesorii. Activitatea” (p.334-335): „Succesiunea celor care au condus Seminarul este următoarea: […..] 4. Lucaşa L. Sezonov [….]” (citând „Farul Creştin”, nr. 10/935, p.7 – nota 35) şi subcapitolul din 1931-1932. Redeschiderea seminarului în 1933″ (p.332): „[…] Comitetul Uniunii Noi a luat hotărârea ca la 15 septembrie 1933 să se redeschidă Seminarul. A fost ales un nou corp profesoral, Lucaşa L. Sezonov a fost numit director activ, iar profesorul dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului, a fost considerat director onorific”.

[12] (Op.cit), Vol. II, Capitolul 12: Lucrarea desfăşurată în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea – subcapitolul „Începuturile baptiste în judeţul Prahova” (p.447-450): „Biserica din Ploieşti. [….] În 20 şi 21 mai 1934 a avut loc la Ploieşti Conferinţa Cercului Vechiului Regat, în care au luat parte dr. Everett Gill, Johann Fleischer, Constantin Adorian, Lucaşa L. Sezonov, Jean Staneschi, Victor Gohrung, etc. [….]”. (p.448).

[13] (Op.Cit.), Vol. II, Capitolul 16: „Răspândirea şi activitatea baptiştilor din Bucovina, Moldova şi Basarabia” – subcapitolul „Lucrarea din Bucovina” (p.522 – p.528): „Pentru explicarea problemelor doctrinare şi aprofundarea cunoştinţelor biblice, Dumitru Hodoroabă a organizat câteva cursuri biblice, dintre care amintim: cursul biblic din iarna anului 1936 şi cel din iarna anului 1937, ţinute de Lucaşa Sezonov, venit în Sănceni de la Seminar […..}”, p.527.

[14] (Sub.cap.cit.): „[…] în anul 1934, biserica a lansat liste de subscripţie pentru strângerea unui fond de edil, în vederea construirii unei case de rugăciune. [….] în 1938 a fost începută construcţia unui imobil, cu un auditoriu la parter, iar la etaj birouri şi locuinţă pastorală. În parte, clădirea a fost terminată, mai ales auditoriul casei de rugăciune, astfel că la 30 octombrie 1938 a fost ţinut un serviciu divin de inaugurare, la care au predicat: Ioan Cocuţ, secretarul general al Uniunii, Lucaşa L. Sezonov, directorul Seminarului, Petre Truţa, Nicolae Petrescu şi păstorul local, Marin Dumitraşcu [….]” (citând „Farul Creştin”, nr.45/938, p.7 – nota 83).

[15] (Op.cit), Anexa D – 14. Congresul al XII-lea: „La congresul din Biserica Germană a prezidat dr.Gheorghe Şimonca, iar vicepreşedinte a fost Constantin Adorian şi secretar Lucaşa Sezonov. Hotărâri: [….] b) Alegerea conducerii: preşedinte Constantin Adorian, vicepreşedinte Teodor Luguzan, secretar general Lucaşa Sezonov [….]”, p.933 (citând „Monitorul Baptist” şi „Glasul adevărului” din octombrie 1932)

[16] (Op.cit), Vol. II – Capitolul 19: „Replierile organizatorice. Sciziunea din 1932-1935. Statutele” – subcapitolul „Încercări neizbutite de reuniune” (p.571 – p.572); sursa dată pentru răspunsul dat de Uniunea nouă (în nota 29) este „Glasul adevărului”, nr.11-12/933, p.3

[17] (Op.cit), Anexa D – 16. Congresul al XIV-lea: „Congres fracţionar al Uniunii noi. Buteni, 8-9 noiembrie 1933. [….] Hotărâri: [….] (b) Alegerea unei noi conduceri: preşedinte dr. Gheorghe Şeimonca [….], secretar general Jean Staneschi, casier Adam Sezonov.”, p.934 (citând „Monitorul Baptist”, nr.5 din decembrie 1933)

[18] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 19 – subcapitolul „Realizarea uniunii în Congresul de la Arad” (p. 573-574).

[19] (Op.cit), Vol.II, Capitolul 21: „Aspecte interne diferite. Ruperea şi formarea penticostalilor” – subcapitolul „Păreri diferite asupra misiunii. Formarea Societăţii Misionare pentru Străinătate” (p.596 – p.597): „În ce priveşte lucrarea misionară, au apărut două păreri: una, că baptiştii români au destul teren de lucru la ei acasă, aşa încât nu e cazul ca ei să se gândească la evanghelizarea altora, şi a doua, care susţinea că la stadiul dezvoltării la care au ajuns baptiştii din România, ar fi de datoria lor să organizeze şi să trimită măcar un misionar în străinătate. Primii au fost grupaţi în cadrul Uniunii vechi, iar cei cu dorinţa de a întreprinde o lucrare misionară au făcut parte din Uniunea nouă, în anii sciziunii cultice. Cu toate această deosebire de păreri, un grup de predicatori dintre cei mai tineri, influenţaţi de dr. Everett Gill, de la Seminar, au organizat o întrunire a lor la 2 decembrie 1934, în Simeria. În această consfătuire s-a constituit „Societatea de Misiune Externă”. Ca secretar a fost ales Avram Bălgrădean, şi casier, Lucaşa L. Sezonov. Tot cu această ocazie au luat hotărârea de a întreţine doi misionari, unul în Macedonia şi altul în Bulgaria. [……] A doua şedinţă s-a ţinut la Alba Iulia, în 17 septembrie 1935, când misionar pentru Balcani a fost ales Avram Bălgrădean. La această şedinţă s-a ales un comitet de 15 persoane: preşedinte Adam Sezonov, secretar Marin Dumitraşcu, casier Lucaşa Sezonov [….]”; a – citând „Farul creştin”, MD, nr.2/935, p.7 (nota 17); b – citând „Farul creştin”, nr.20/935, p.7 (nota 19);       

[20] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 18: „Relaţiile cu baptiştii din străinătate” – subcapitolul „Vizite ale conducătorilor români în străinătate” (p.563 – p.565): a – „4. Delegaţia la Congresul Alianţei de la Berlin [….]” şi b – „5. Delegaţia la Congresul Alianţei de la Atlanta [….]”, p.564.

[21] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 12 – subcapitolul „Dezvoltarea lucrării din Dobrogea” (p.453 – p.458): „Biserica din Leprozeria Tichileşti [….] Pentru a îmbunătăţi viaţa celor bolnavi, izolaţi în acea leprozerie, frăţietatea baptistă din ţară s-a organizat pentru strângerea de ajutoare destinate leproşilor. S-a format un fond de ajutorare a leproşilor care a avut un casier al ei. Printre casierii fondului au fost: Earl Hester, Lucaşa L. Sezonov, până în 1939, apoi Leon Grenaderov din Tulcea […]„, p.456

[22] (Op.cit.), Vol.II, Capitolul 5: „Literatura şi imnografia” – subcapitolul „Reviste apărute” (p.314 – p.317): „Revista „Farul Creştin” şi-a început apariţia în toamna anului 1933 la Arad, în strada Fabricii, nr. 13, sub direcţia lui Lucaşa L. Sezonov şi redacţia lui Ioan Cocuţ. Formatul era de 16/23 cm în 16 pagini, cu articole exclusiv religioase, fără vreo coloratură oficială. În anul 1935 şi-a schimbat formatul, având 22/31 cm, în 8 pagini. Periodicitatea era bilunară, iar de la 1 ianuarie 1938 a apărut săptămânal. Revista l-a avut redactor pe Ioan Cocuţ până în anul 1939. După plecarea lui Ioan Cocuţ în America, a rămas girant responsabil Nicolae Oncu, iar redactor Mărioara Pascu, până când şi aceasta a plecat în America, iar lucrarea de redactor a fost preluată de Ana Drăgan şi dusă până la 25 mai 1940. La această dată a fost numit redactor Alexa Popovici, care a editat revista până la 10 ianuarie 1948, dată la care a fost desfiinţată prin ordinul cenzurii [….]”, p.316.

An an diferit al apariţiei revistei (1932) apare în „Istoricul” dat pe site-ul actual al revistei „Farul Creştin”: „Începuturile revistei FARUL CREŞTIN  se află în anul 1932 sub îngrijirea redactorului Lucaşa L.Sezonov până în anul 1936, apoi în perioada 1937 – 1940 redactor este Cocuţ Ioan şi din 1940 până în 1947 redactor este Popovici Alexa.” De asemenea, este prezentată aici o situaţie distinctă: revista ar fi apărut „sub redacţia”, nu „sub direcţia” lui Lucaşa Sezonov.

[23] (Cap.cit) – subcapitolul „Cărţi, broşuri, tractate” (p.319 – p.321): „În anul 1933 [….]” (p.320) şi „În anul 1936 […]” (pp.320-321).

[24] (Op.cit.), Vol. II, Capitolul 18 – subcapitolul „Vizite ale reprezentanţilor alianţei” (p.550 – p.557): „15. Vizita dr. J.H. Rusjbrooke în aprilie 1938 [….]”, p.556

[25] (Op.cit)., Vol.II, Capitolul 23: “Prigoana a şasea, 1938. Lupta pentru libertate” – subcapitolul “Vizita şi intervenţiile făcute de Dr. Rushbrooke” (p.611 – p. 612): “Întrucât Ministerul Cultelor nu aprobase încă statutul şi nici nu trecuse la extinderea recunoaşterii baptiştilor pe toată ţara, iar ici-colo au apărut semne de persecuţie, dr. J.H.Rushbrooke a venit din nou la Bucureşti. El a stat aici între 30 martie şi 8 aprilie 1938 şi a avut audienţe la patriarhul Miron Cristea, prim-ministru, apoi la Victor Iamandi, ministrul Justiţiei, la episcopul Nicolae Colan, ministrul Educaţiei şi al Cultelor, la Commen Petrescu, ministru de externe, şi la Dimăncescu, directorul general al Presei, Turismului şi Propagandei, iar la 8 aprilie a afost primit de Regele Carol. Dr. Rushbrooke a discutat cu toate personalităţile politice problema aprobării statutului şi recunoaşterea baptiştilor pe întreaga ţară. Pretutindeni a fost primit bine, a fost ascultat şi i s-a promis rezolvarea acestor deziderate ale credincioşilor baptişti. Probabil că dr. Rushbrooke a intuit că şi de data aceasta, ca în alte rânduri din trecut, i se fac promisiuni pe moment, dar oamenii îşi calcă apoi cuvântul [….] În Bucureşti, în timpul vizitei făcute de dr. Rushbrooke au fost adunaţi numeroşi conducători ai baptiştilor români. Astfel, au participat la confătuire: Ioan R. Socaciu, Ioan Cocuţ, Constantin Adorian, Lucaşa L. Sezonov […..]”. A se corela cu pasajul citat în nota [ ] de mai sus: „[….] După discuţii frăţeşti asupra situaţiei bisericilor baptiste din ţară, dr. Rushbrooke a început seria de intervenţii împreună cu Ioan Cocuţ. Prima audienţă au avut-o luni, 4 aprilie, la patriarhul Miron Cristea, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi a durat 40 de minute. Miercuri, 6 aprilie, dr. Rushbrooke împreună cu Ioan Cocuţ şi Dănila Pascu au avut o audienţă la Victor Iamandi, ministrul Justiţiei, iar la încheierea acesteia au plecat într-o audienţă la episcopul Nicolae Colan, ministrul Cultelor, Artelor şi Educaţiei Naţionale. Aici, într-o lună audienţă, au fost discutate toate problemele privitoare la baptiştii din România. În aceeaşi seară, dr. Rushbrooke însoţit de Sir Reginald Hoare, ambasadorul Angliei la Bucureşti, a avut o audienţă la Commen Petrescu, ministru de externe, la palatul Sturza. Vineri, 8 aprilie, la orele 4:30, a fost primit în audienţă de regele Carol al II-lea, iar seara a plecat spre Londra” (citând „Farul creştin”, nr.15/938, p.7 – nota 27)

[26] (Cap.cit) – subcapitolul “Apariţia deciziei nr. 26208/938” (p.612 – p.613) şi “Efectele asupritoare. Închiderea tuturor bisericilor baptiste” (p.617 – pp.619).

[27] (Cap.cit) – subcapitolul “Acţiunile de apărare desfăşurate de Uniune” (p.614 – p.617): “[….] cu ocazia morţii reginei Maria, Uniunea şi-a făcut simţită prezenţa printr-o telegramă trimisă regelui care a răspuns personal. Apoi, la funeraliile de la Bucureşti, Uniunea a fost reprezentată prin Constantin Adorian şi Lucaşa Sezonov [….]”. (citând “Farul Creştin”, nr.30/938, pp.5, 6 şi nr.31/938, p.6).

[28] (Cap.cit.) – subcapitolul “Efectele asupritoare. Închiderea tuturor bisericilor baptiste”, p.619.

[29] (Cap.cit.) – subcapitolul “Suspendarea deciziei” (p.619 – p.620); a – citând “Farul Creştin”, nr.9/939, p.4 (nota 33), b – citând “Farul creştin”, nr.12/939, p.7 (nota 34)

Toate sublinierile de mai sus îmi aparţin.

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe martie 5, 2013 în Lucaşa L. Sezonov

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri la „Lucaşa Sezonov în „Istoria baptiştilor….”

  1. tudorvisanmiu

    martie 5, 2013 at 9:54 pm

    Reblogged this on tudorvisanmiu and commented:

    A durat multe ore, „notele şi referinţele” ocupă mai mult text decât articolul propriu-zis, dar este un esenţial pas spre „o biografie mai completă” a lui Luca L. Sezonov, pastor, profesor şi importantă personalitate a comunităţii baptiste.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: