RSS

Adam Sezonov în „Istoria baptiştilor…..” (2)

28 iun.

PARTEA ÎNTÂI – AICI

3. Predicatorul

Adam Sezonov (stânga, cu ochelari) şi predicatorii basarabeni A. Belousov şi Boris Buşilă (

Adam Sezonov (stânga, cu ochelari) şi predicatorii basarabeni A. Belousov şi Boris Buşilă („Istoria baptiştilor…”, p.432)

Adam Sezonov a fost predicator la Brăila, fiind unul dintre predicatorii din „vechea Românie” care „activau intens în slujba evangheliei” [1]

„În Brăila, biserica a luat avânt imediat după război şi a început să crească în toate privinţele. În toamna anului 1923, la propunerea lui Constantin Adorian, biserica l-a ales ca păstor pe Ioan Bododea, care tocmai terminase studiile la Seminar. Plin de râvnă, cu elanu-i tineresc, Ioan Bododea a lucrat intens, iar roadele au fost vizibile. […..] În toamna (anului 1925), la 20 septembrie, Ioan Bododea a ţinut un alt botez de 16 suflete, la care a predicat Adam Sezonov [2].

„În anul 1924, Adam Sezonov a construit o casă de rugăciune pe strada Dianei, nr.7, cu un auditoriu frumos, un birou anexă şi locuinţă pentru păstor, pe care le-a donat bisericii.” [3]

4. În cadrul Uniunii Baptiste

Înainte de a pleca la Buteni pentru o întâlnire a „celor mai reprezentativi” baptişti, în vederea „primelor acţiuni de organizare” a unei Uniuni Baptiste – după formarea României Mari (1918), Constantin Adorian, însoţit de Gheorghe Nicoară, s-a consfătuit cu mai mulţi oameni, inclusiv cu Adam Sezonov din Brăila [4]. „Pentru a avea şi o bază formală în întreprinderea acestei călătorii, s-au redactat două scrisori de recomandare oficială”, a doua (cu data 7/9 mai 1919) fiind o împuternicire din partea bisericii din Brăila, semnată de Adam Sezonov şi Nicolae Petrescu, în care se precizează: „Împuternicim pe fraţii Constantin Adorian predicator şi Gheorghe Nicoară, ca în comitetul ce se va întruni în curând în judeţul Arad, în interesul unirii noastre, să poată isprăvi în numele nostru orice lucru de interes comun despre care acolo va fi cuvântul. Fiindcă aderăm din inimă la unificarea lucrului Domnului” [5].

În 1923, Adam Sezonov a făcut parte din delegaţia română compusă din 23 de persoane (între care Constantin Adorian), care a luat parte la Congresul al III-lea al Alianţei Mondiale Baptiste de la Stockholm (21-27 iulie 1923) [6a]. În 1934, a făcut parte din delegaţia română compusă din 25 de persoane (între care Constantin Adorian, soţia sa, Lidia Sezonov, şi nepotul său de frate, Lucaşa L. Sezonov) care a luat parte la Congresul al V-lea al Alianţei Mondiale Baptiste, ţinut la Berlin (4-10 august 1934) [6b].

În urma Congresului al III-lea al Uniunii Baptiste Române, ţinut la Buteni între 28-30 septembrie 1922, Adam Sezonov a fost ales în conducerea Uniunii, drept casier [7], până la Congresul al VI-lea din 22-25 septembrie 1925, ţinut la Buteni (când a fost înlocuit de Mihai Munteanu) [8].

La Congresul al VII-lea ţinut la Lupeni (12-14 noiembrie 1927), a avut loc „formarea delegaţiei pentru Congresul Mondial”, Adam Sezonov fiind ales printre alţi 4 membri ai delegaţiei (Ioan R. Socaciu, Ioan Ungureanu, Petre Bale, Gheorghe Baciş) [9]. În final, „din cauza distanţei prea mari” (congresul a fost ţinut la Toronto, Canada), la acel congres au participat, se pare, doar doi delegaţi, Ioan R. Socaciu, directorul Seminarului, şi Ioan Ungureanu, secretarul general al Uniunii [10].

Fotografie de grup de la Congresul al VII-lea, Lupeni, 12-14 octombrie 1927,

Fotografie de grup de la Congresul al VII-lea, Lupeni, 12-14 octombrie 1927, „ţinut sub baionete” („Istoria baptiştilor…..”, p.430). Adam Sezonov este în primul rând, al patrulea din stânga (cel solid cu pălărie, ochelari, cravată, baston, pantaloni puţin şifonaţi; mâna dreaptă îi este acoperită de confratele din dreapta sa).

În timpul sciziunii Uniunii la Congresul din 9-10 septembrie 1932 din Timişoara, Adam Sezonov a fost ales, în cadrul congresului ţinut la biserica germană, în conducerea Uniunii a II-a (fracţionară), drept casier, iar nepotul său, Lucaşa, drept secretar general [11]. Adam Sezonov şi-a menţinut această funcţie (de casier) la următorul congres fracţionar, din 8-9 noiembrie 1933, ţinut la Buteni [12]. La următorul congres fracţionar, din 9 noiembrie 1934, ţinut la Bucureşti, Adam Sezonov a fost ales chiar preşedintele Uniunii a II-a, funcţia de casier fiind preluată de Nicolae Petrescu [13]. A rămas preşedintele Uniunii a II-a până la Congresul al XVI-lea ţinut la Arad (9-10 noiembrie 1935), când s-a reîntregit Uniunea şi a votat o conducere unică, preşedinte fiind ales Ioan R. Socaciu [14].

În urma celei de a doua şedinţe a recent-constituitei „Societăţi de Misiune Externă” (formată în 1934), ţinute la Alba Iulia (17 septembrie 1935), Adam Sezonov a fost ales preşedinte al societăţii, iar nepotul său, Lucaşa, a fost re-ales casier [15].

5. În timpul „prigoanei a patra” 

„Încă din a doua lună a anului 1931 a început să se resimtă, să se prevească apariţia unei noi persecuţii. [….] Faţă de astfel de acţiuni de încălcare a libertăţilor, au fost înaintate proteste [….] şi s-a cerut audienţă la Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Cum lucrurile s-au tergiversat şi cum în luna mai 1931 guvernul Iuliu Maniu a demisionat şi a fost înlocuit cu un guvern prezidat de Nicolae Iorga, s-a cerut o audienţă la regele Carol al II-lea. La 3 iulie 1931, regele Carol a primit în audienţă o delegaţie de cinci persoane, compusă din Ioan Ungureanu, secretarul general al Uniunii, Ioan Dan, preşedintele tineretului baptist, Nicolae Ionescu, redactorul revistei „Farul Mântuirii”, Adam Sezonov, membru de comitet, şi Teodor Mihu, casierul Uniunii. În cadrul acestei audienţe, regelui i-a fost expusă situaţia: biserici închise, predicatori opriţi să-şi facă lucrarea, copii lăsaţi repetenţi şi bătuţi, după ce la înscriere sunt consideraţi „aconfesionali”, precum şi faptul că nu se acordă cimitire şi în unele cazuri morţii baptişti au fost îngropaţi în cimitirele animalelor. Regele i-a cerut lui Ioan Ungureanu să întocmească un memoriu cu toate problemele şi să-l depună la Palat spre a-l studia şi a dispune asupra măsurilor de acordare a libertăţilor cultice, adăugând în încheiere: „Căci eu nu vă sunt duşman” [….] Pe toată durata guvernării lui Nicolae Iorga, baptiştii au avut libertate de închinăciune, în cele mai multe părţi ale ţării [….] În iunie 1932, guvernul Nicolae Iorga a demisionat şi s-a alcătuit noul guvern Alexandru Vaida-Voievod. Sub acest guvern urma să se dezlănţuie prigoana ce se conturase cu mult înainte [….]„.  [16]

_________

Referinţe:
[1] “Istoria baptiştilor din România (1856 – 1989)” – 3 volume, ediţie revizuită, Alexa Popovici, Editura Făclia, Oradea, 2007 – Volumul II (1919-1944), Capitolul 1 „Situaţia bisericească şi confesională a baptisţilor la finele marelui război”, subcapitolul „Bărbaţi însemnaţi, cu formaţie de conducători” (pp.283-284), „În Vechea Românie activau intens în slujba Evangheliei predicatorii: Constantin Adorian şi Ioan Branea în Bucureşti, Haralambie Dumitru în Jegălia, Adam Sezonov în Brăila, Nicolae Petrescu în Cioara, Nicolae Sava şi Jean Staneschi, Alexandrov în Tulcea, Carol Criajanovschi în Craiova etc.” (p.284).

[2] (vol.cit), Capitolul 16 „Răspândirea şi activitatea baptiştilor din Bucovina, Moldova şi Basarabia” – subcapitolul „Lucrarea din Moldova” (pp.528-534), p.528, citând „Farul mântuirii”, nr.21/925, p.7 [nota 29].

[3] (subcap.cit.), p.529, citând „Farul Mântuirii”, nr.1/932, p.5, articolul „Un mare filantrop” [nota 31].

[4] (vol.cit), Capitolul 2 „Organizarea confesională. Formarea Uniunii Baptiste”, subcapitolul „Primele acţiuni de organizare” (pp.288-289): „[…] constatându-se absoluta necesitate a întemerii unei organizaţii care să unească toate bisericile din România Mare, bărbaţii însemnaţi între baptişti, cum (a) fost Constantin Adorian, păstorul bisericii din Bucureşti [….], au intrat în legătură de corespondenţă încă din decembrie 1918, imediat după Unire. Pentru a putea discuta şi perfecta bazele acesteia şi pentru a forma o asemena organizaţie era necesară o întâlnire a celor mai reprezentativi bărbaţi. Printr-un schimb de scrisori [….] s-a căzut de acord că era mai potrivit să se deplaseze Constantin Adorian la Buteni decât să vină ardelenii la Bucureşti. Constantin Adorian l-a luat cu el pe Gheorghe Nicoară […..] Înainte de plecare, Constantin Adorian şi Gheorghe Nicoară s-au sfătuit cu Adam Sezonov din Brăila, cu Beniamin Schlipf, păstorul bisericii germane din Bucureşti, şi prin scrisori cu Haralambie C. Dumitru de la Jegălia, Ialomiţa [….]” (p.289), cu menţiunea că „toate aceste amănunte au fost primite de la autor de la fratele Constantin Adorian, în anul 1953” (nota 2) şi „amănuntele au fost primite de la fratele Gheorghe Nicoară, tot în anul 1953” (nota 3).

[5] (cap.cit): „[….] pentru a avea şi o bază formală în întreprinderea acestei călătorii, s-au redactat două scrisori de recomandare oficială. Una era din partea bsiericii baptiste române din Bucureşti, semnată de Constantin Adorian, ca păstor, de Ioan Branea, ca secretar şi de Teodor Mihuţ din partea comitetului. În scrisoarea datată 20 mai 1919 se arată că Adorian urma să plece pentru a vizita toate comunităţile baptiste din întreaga Ţară Românească, Transilvania, Bucovina, Banat şi Basarabia, cu scopul de a discuta şi a ajunge la o înţelegere cu fraţii noştri conducători asupra modalităţilor în care se vor putea organiza şi strânge relaţile dintre comunităţile noastre. A doua scrisoare era din partea bisericii din Brăila, cu data de 7/9 mai 1919, semnată de Adam Sezonov şi Nicolae Petrescu. În această scrisoare se precizează: (vezi conţinut mai sus)” (p.289), cu menţiunea autorului că „ambele scrisori sunt păstrate în original” (nota 4).

[6] (vol.cit), Capitolul 18 “Relaţiile cu baptiştii din străinătate” – subcapitolul “Vizite ale conducătorilor români în străinătate” (p.563 – p.565): a – “2. Delegaţia română la Congresul Alianţei de la Stockholm [….]” (p.563); b – „4. Delegaţia la Congresul Alianţei de la Berlin [….]” (p.564).

[7] (vol.cit), Capitolul 19 „Replierile organizatorice. Sciziunea din 1932-1935. Statutele” – subcapitolul „A doua restructurare a Uniunii” (pp.568-569): „Congresul al III-lea [….] Conducerea Uniunii a fost aleasă numai din români: preşedinte Constantin Adorian, vicepreşedinte Ioan R. Socaciu, secretar general Vasile Berbecar, secretar adjunct Ioan Popa şi casier Adam Sezonov„, citând „Farul Mântuirii”, nr.11-12/922, pp.9,10 [nota 7].

[8] (op.cit), Anexa B „Conducerea Uniunii între anii 1919-1944”: IV. Casieri (3. Sezonov Adam, 4. Munteanu Mihai) şi Anexa D „Sumarul Congreselor Baptiste”: „8. Congresul al VI-lea. Buteni, 22-25 septembrie 1925. [….] Hotărâri: [….] d) Alegerea conducerii Uniunii: [….] casier Mihai Munteanu” (p.931), citând „Farul Mântuirii”, nr.21/1 noiembrie 1925, p.5

[9] Anexa D „Sumarul Congreselor Baptiste”: „9. Congresul al VII-lea. Lupeni, 12-14 octombrie 1927. [….] Hotărâri: [….] e) Formarea delegaţiei pentru Congresul Mondial, compusă din Ioan R. Socaciu, Ioan Ungureanu, Petre Bale, Gheorghe Baciş şi Adam Sezonov (p.931), citând „Farul Mântuirii”, nr.23 din 1 decembrie 1927, pp.5, 6

[10] (vol.cit), Capitolul 18 “Relaţiile cu baptiştii din străinătate” – subcapitolul “Vizite ale conducătorilor români în străinătate” (p.563 – p.565): a – “3. Delegaţia română la Congresul Alianţei de la Toronto [….]” (p.564). În mod suspect, autorul precizează că acest congres (al IV-lea) s-ar fi ţinut „în anul 1938, în zilele de 4-9 august”, lucru imposibil, dat fiind că congresul precedent (al III-lea) s-a ţinut în 1923, iar următorul congres (al V-lea) s-a ţinut în 1934 (!), iar acest congrese ale Alianţei Baptiste Mondiale aveau loc cu o regularitate de 5 ani. Cercetând, am dat peste o carte care înregistrează cele petrecute la Congresul al IV-lea, care a avut loc la Toronto, Canada, în zilele de „23-29 iunie 1928” („Fourth Baptist world congress: Toronto, Canada, June 23-29, 1928. Record of proceedings”, William Thomas Whitley; J H Rushbrooke, Publisher: Toronto – Steward Printing; London – Kingsgate Press, 1928., 320p.).

[11] (cap.cit) – subcapitolul „Sciziunea din 1932-1935”, „În acest fel s-a produs ruptura Uniunii. În zilele de 9 şi 10 septembrie 1932, în Timişoara s-au ţinut de fapt două congrese, şi la fiecare s-a ales o conducere a Uniunii. La congresul desfăşurat la biserica germană a fost aleasă următoarea conducere: Constantin Adorian preşedinte, Teodor Luguzan vicepreşedinte, Lucaşa Sezonov secretar general, Adam Sezonov casier [….]” (p.570), citând „Monitorul baptist”, nr.1/august 933, p.1

[12] Anexa D „Sumarul Congreselor Baptiste”: „16. Congresul al XIV-lea. Congres fracţionar al uniunii noi. Buteni, 8-9 noiembrie 1933. [….] Hotărâri: […] b) Alegerea unei noi conduceri [….] casier Adam Sezonov […]” (p.934), citând „Monitorul baptist”, nr.5/decembrie 1933

[13] (op.cit), Anexa B „Conducerea Uniunii între anii 1919-1944”: I. Preşedinţi (6. Sezonov Adam), IV. Casieri (7. Petrescu Nicolae) şi Anexa D: „17. Congresul al XV-lea. Congres fracţionar al Uniunii noi. Bucureşti, 9-10 noiembrie 1934. [….] Hotărâri: […] Alegerea unei noi conduceri: Adam Sezonov, preşedinte; [….] N.N. Petrescu, casier […]” (p.934), citând „Monitorul baptist”, nr.9/decembrie 1934.

[14] Anexa D „Sumarul Congreselor Baptiste”: „18. Congresul al XVI-lea. Congresul reunirii frăţeşti. Arad, 9-10 noiembrie 1935. [….] Hotărâri: [….] b) Alegerea unei conduceri unice: Ioan R. Socaicu, preşedinte [….]” (p.934), citând „Farul creştin”, nr.23/1 decembrie 1935 şi „Pacea”, din decembrie 1935.

[15] (vol.cit), Capitolul 21: “Aspecte interne diferite. Ruperea şi formarea penticostalilor” – subcapitolul “Păreri diferite asupra misiunii. Formarea Societăţii Misionare pentru Străinătate” (p.596 – p.597): “[…..] un grup de predicatori dintre cei mai tineri, influenţaţi de dr. Everett Gill, de la Seminar, au organizat o întrunire a lor la 2 decembrie 1934, în Simeria. În această consfătuire s-a constituit “Societatea de Misiune Externă”. Ca secretar a fost ales Avram Bălgrădean, şi casier, Lucaşa L. Sezonov.  [……] A doua şedinţă s-a ţinut la Alba Iulia, în 17 septembrie 1935, când misionar pentru Balcani a fost ales Avram Bălgrădean. La această şedinţă s-a ales un comitet de 15 persoane: preşedinte Adam Sezonov, secretar Marin Dumitraşcu, casier Lucaşa Sezonov [….]“; citând “Farul creştin”, MD, nr.2/935, p.7 [nota 17] şi citând nr.20/935, p.7 [nota 19];  

[16] (vol.cit), Capitolul 20 „Prigoana a patra. Lupta pentru libertate” – subcapitolul „Acţiuni antemergătoare prigoanei” (p.579-581), citând Nicolae Ionescu, „Delegaţia baptistă la M.S. Regele Carol II”, în „Farul Mântuirii”, nr.10-14/1931, pp.8,9

Sublinierile îmi aparţin (n.m.V.M.T.).

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

4 răspunsuri la „Adam Sezonov în „Istoria baptiştilor…..” (2)

  1. tudorvisanmiu

    iunie 29, 2013 at 8:40 pm

    Reblogged this on tudorvisanmiu.

     
  2. mitica ghitea

    iulie 3, 2013 at 8:17 am

    Sunt entuziasmat dragaTudor, de efortul si pasiunea  ce le arati fata de familia noastra, a Sezonovilor. Mult succes si binecuvantari. Mitica Ghitea

    ________________________________

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: