RSS

„Ordinare de păstor în Arad” – 25 martie 1929

23 Dec

«În ziua de 25 Martie a.c. (1929), din îndurarea Domnului s-a serbat ordinarea de păstor în persoana fratelui Lucaşa Sezonov, pentru Biserica Baptistă din Arad-Pârneava.
Înainte de a descrie modul, aspectul şi impresiile ce ne-a lăsat în minte ceremonialul ordinării, găsesc necesar să pun pe hârite biografia păstorului ordinat.
Lucaşa Sezonov s-a născut la 1905 în oraşul Tulcea din Dobrogea, ţară veche a despotului bigantin, Dobrotici, cu reşedinţa pe lângă Varna.
Părinţii lui L. Sezonov sunt de origine ruşi, şi s’au aşezat în vremuri mai îndepărtate în România 7 fraţi, care au dat naştere la 7 familii cu foarte numeroşi membri, dintre cari, unii ocupându-se cu industria, în zilele noastre au devenit mari industriaşi cum e de ex. Adam Sezonov, mare industriaş în oraşul Brăila, a cărui rulaj anual atinge cifre de multe milioane – aşa că fratele Lucaşa e fiul unui industriaş.
În anul 1918, părinţii lui Lucaşa Sezonov s’au mutat în oraşul R(âmnicu) Sărat, unde a urmat gimnaziul ca apoi să treacă la Şcoala Superioară de Comerţ din Brăila, pe care din cauza îmbolnăvirii nu a putut s’o mai continue (Să se noteze, numitul, actualmente student în Ştiinţe de Stat, anul al II-lea).
La 1922, a atins vârsta de 17 ani, epoca transformării fiziologice dela viaţa puerilă la cea a pubertăţii, epoca intrării în vastul câmp al sensaţionalismului, al pasionalismului, a creerii idealurilor, lărgirii orizonturilor, epoca, când pământul se pare cu hotare prea limitate şi stele prea jos, când inima bate anormal: când mai des când mai rar ca şi la omul bolnav, dar bolnav de doruri născute sub imaginaţia pubertăţii, când toată lumea pare a fi în palmă şi dintr’o singură privire-i ghiceşte dorinţa, care e un mare complex de ale dorinţe cu nuanţe ce-i dau o coloratură poetică.
La această  epocă, când tânărului toată lumea-i zicea: dl. Sezonov, când razele pupilei sunt atrase de alte raze de pupile a căror farmec se furişează pe sub piele ca să provoace înfurnicarea legii edenului şi apoi gravitând spre inimă, zidesc împrejurul ei o aureolă asemănătoare ca acea a lunei din timpul ernei şi-i produc acea gâdilitură, care ori cât de grea ar fi totuşi se simte fericit, fiindcă e singură, care imobilizează şi stagnează sau este hotarul unde se opreşte expansiunea sufletească a tânărului; zic la această epocă dl. Sezonov cade bolnav fără perspective de vindecare şi ca totuşi peste putinţele omeneşti, bolnavul dorind a trăi viaţa, face vot lui Dumnezeu, că dacă se va vindeca, va trăi o viaţă sfânrtă şi se va pune la dispoziţia Dumnezeirii.
Ca prin minune, s’a vindecat! şi după puţin timp, într’un accident de cale ferată, Dumnezeu i-a arătat unde va găsi viaţa sfântă, pentru care a făcut vot şi în loc să-i trimită în acest scop un înger, l’a condus să găsească Sf. Biblie, pe care studiind-o amănunţit a descoperit cu mare surprindere, cum zicea dânsul, că toate păcatele sale mici şi mari erau înregistrate, dar mulţumită asiduităţii sale în citirea Bibliei a găsit şi pe ertător sau pe cel ce le spală, pe Isus Christos, căruia din nou în schimbul sacrificiului Său pentru omenire, i-a făcut vot, şi i-a depus jurământ de fidelitate prin botez în apă, dela care dată Isus Christos intră în inima tânărului ca salvator personal, şi el intrând în comunitatea baptistă a luat numele de onoare în loc de domnul Sezonov: fratele Sezonov.
Această primrie sufletească şi trupească fiind de ordin personal, după votul fratelui, trebuia să urmeze şi marea acţiune de ordin general în via Domnului, aşa că pentru aducerea la îndeplinier şi accestui vot, fratele Sezonov a intrat în Seminarul Baptist din Bucureşti şi după terminarea acestuia, simţindu-se angajat faţă de Dumnezeu, a constatat că nu mai poate trăi pentru el însuşi, ci aşa cum va ordona Christos.
În România fiind un mare întuneric evanghelic, iar cei devotaţi pentru răspândirea razelor ei fiind puţini – şi alta ar fi voinţa Tatălui ceresc la a căruia dispoziţie s’a pus fratele L. Sezonov, de cât să asculte de acel glas, care a zis: «Datu-mi-s’a toată puterea în cer şi pe pământ deci mergeţi şi predicaţi Evanghelia la toate popoarele şi cei care vor crede în numele Meu şi se vor boteza prin voi se vor mântui, iar cei ce nu vor crede se vor condamna».
Pătruns de această chemare, şi angajat faţă de ea, fratele Lucaşa s’a pus la muncă, a venit în Arad în toamna trecută, unde de atunci până acum a lucrat cu mare asiduitate în Adunarea fraţilor din Arad-Pârneava, pentru a aduce suflete la pocăinţă, dar şi fraţi de aci cunoscând în fratele Lucaşa pe omul angajat faţă de Domnul au cerut fraţilor bătrâni ordinarea (hirotonisirea) lui pentru ei, care făcându-se în ziua mai sus amintită; splendorea în care s’a executat ordinarea în Biserica Luterană, numărul asistenţilor, frumuseţea cântului şi orice amănunte le voi arăta în numărul viitor.
Ţin să arăt că cred că aceasta a fost cea mai grandioasă manifestare baptistă avută în ţară.»

– NICA NEŢA

(“Ordinare de păstor în Arad”, în “Farul Mântuirii” nr.9/929, p.6)

Lucasa Sezonov 1929

„În fine, fratele L. Sezonov a fost ordinat de păstor pentru fraţii români din Arad-Pârneava, în ziua de 25 Martie a.c. (1929)
Episcopul Bisericii Luternă, la solicitarea fraţilor, le-a pus la dispoziţie biserica sa din centrul oraşului Arad, – o clădire gigantică ca biserică! – stil gotic, frumuseţe rară, pare domul din Köln!
Oraşul a fost anunţat prin afişaj, că în acea zi, la ora 5-7 se va ţine serviciu de ordinare ca păstor baptist, la care avea să răspundă corul mixt al maestrului Covaci, Bucureşti, în care scop, fratele nostru a sosit în localitate cu două zile mai timpuriu, p-entru a da creaţiune corului de vreo 80 de cântăreţi din 4 comune.
Pela ora 4 şi jumătate, grupe de domni, doamne şi domnişoare i-au direcţia spre Biserica Luternă, care, deşi e o zidire uriaşă, pela ora 5 nici un loc nu mai era liber. Sus pe galerii se aflau la 500 de spectaotri, la parter cam tot atâţia, toţi eram curioşi să vedem ce vrea să zică: «Ordinea de păstor baptist». Şi în aşteptarea noastră, mai mult din curiozitate decât justă într’un murmur exagerat şi soapte, şi pe deasupra cărora plutea un ecou prelungit, rezultat al gripei, ce ne provoca tuse, deodată de aud paşii fraţilor bătrâni, cari cu feţele plecate anansau încet înainte. Sun fraţii Socaciu, Popa, Ungureanu, Balc, Dan, Vicaş, iar dintre fraţii maghiari am notat pe Darabont, Bordaş şi Molnar şi un frate german, Theil din Timişoara. Toţi au venit pentru executarea ceremonialului ordinării.
Nici un murmur, nici o şoaptă mai mult, se reduce la priviri spre fraţii păstori, toţi voiam să vedem ceremonialul de ordinare, cum se execută? Astfel într’o tăcere mormântală, fratele Socaciu, prin cuvânt de introducere, dă semnalul de începere, după dânsul răspunde corul maestrului Covaci cu cântarea: Cerurile măresc pe Creatorul, opera lui Beethoven, după 100 de ani, cântată de corul baptist român, tot aşa de artistic şi duios, ca şi graţioasele tenoruri ale Londrei.
Apoi fratele Ungureanu ridică cuvenita rugăciune către Pronia cerească şi dă citire din I. Epist. către Timotei, cap.3, unde sunt fixate calităţile şi condiţiunile ce trebue să întrunească şi îndeplinească cel ce doreşte episcoppie în biserica Domnului. Pe urmă fiecare separat, fraţii Vicaş, Popa şi Balc, pun diferite întrebări de ordin biblic ordinatului. Părea un examen foarte riguros, din care trebuia să cadă 95%, dacă ai citit numai materia spre a ţi-o însuşi în general, dar fratele Sezonov răspundea neted.
În tot acest timp mă aflam pe prima bancă, la dreapta din fruntea bisericii. La stânga, la dreapta şi îndărătul meu se aflau intelectuali. Am notat şi pe d-nul. profesor Baba şi, fără să vrem, ne izbeam de cuvinte, care ne păreau că ar fi trebuit înlocuite cu altele: întrebătorii se adresau ordinatului cu pronume de politeţă, cu: „Dta…” şi auditorul intelectual în adâncul sufletu.ui simţia că colegii fraţi, într’o solemnitate de înaltă sfinţenie mai bine şi biblic ar fi să-şi zică unul altuia „Tu frate…” Dar acest ecou s’a pierdut printre întrebările fraţilor Dan şi Ungureanu, cari urmând celorlalţi, apăsau foarte pe „tu”, probabil şi ei simţeau ca şi noi căutând prin aceasta să nu ne lase în minte această părere.
Ceremonialul de ordinare a fost simplu, nimeni nu putea şi nu poate zice, că nu ar fi, sau nu ar înţelege [….]”

(pagina 5 îmi lipseşte)

– NICA NEŢA 

(“Ordinare de păstor în Arad”, în “Farul Mântuirii” nr.9/929, p.4-5)

________

P.S.: Am solicitat articolele de mai sus din partea redacţiei „Farul Creştin” la 16 octombrie 2013. Ele mi-au parvenit astăzi, prin bunăvoinţa doamnei Camelia Hamburger.

Farul Mântuirii nr, 9 din 1929 – pagina 6

Farul Mântuirii nr. 10 din 1929 – pagina 7

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Decembrie 23, 2013 în Lucaşa L. Sezonov

 

Etichete: , , , , , , ,

4 răspunsuri la „„Ordinare de păstor în Arad” – 25 martie 1929

  1. tudorvisanmiu

    Decembrie 23, 2013 at 2:53 pm

    Reblogged this on tudorvisanmiu.

     
  2. alincristea

    Ianuarie 15, 2014 at 4:02 pm

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: