RSS

Vasili Pavlov

1. Vasili Pavlov în istoria baptiştilor români:

„În acest timp, în Rusia, autorităţile ţariste au deslănţuit împotriva credincioşilor baptişti o cruntă prigoană. Un mare număr de predicatori, printre care Vasili Pavlov, Ivanov, Voronin, Kolweit, Masajev, Leuschkian, etc. au fost deportaţi pe câte patru sau opt ani. Pavlov Vasili a fost deportat la Oren în anul 1887, unde a rămas până în 1891. În acel an, în 1891, Pavlov s-a întors la Tiflis, unde a reînceput să predice Evanghelia, dar a fost deportat din nou. În timpul acestei deportări a suferit marea pierdere, când soţia şi patru copii i-au murit de holeră într-o săptămînă. În 1895 s-a întors din nou la Tiflis, dar prigoana era încă în toi, astfel că a răspuns la chemarea bisericii din Tulcea, acceptând pastoratul acesteia. Astfel, Vasili Pavlov, marele predicator al Evangheliei din Rusia s-a transferat în Dobrogea, la Tulcea, pentru a înceape lucrarea de păstorire a bisericii din localitate şi a-i ajuta şi pe pe baptiştii din Cataloi.
După plecarea lui Evghenie Gherasimenco la Rusciuk, în Bulgaria, biserica din Tulcea a ales ,la scurt timp, ca păstor pe un predicator orb ce s-a refugiat din Rusia şi care care fusese ars la ochi cu vitriol în timpul prigoanei religioase. [….] (Acesta) a stat doar câteva luni şi a plecat de la Tulcea în America. Prin el, biserica din Tulcea a aflat despre suferinţele lui Pavlov, şi imediat l-a Invitat să vină la Tulcea, unde era o libertate religioasă deplină şi avea mari posibilităţi de a lucra cu Evanghelia.
În 1895, Vasili Pavlov a venit la Tulcea şi a preluat pastoratul acestei biserici baptiste, care încă avea o componenţă binaţională, adică avea membrii ruşi şi germani. Ca păstor, Pavlov predica atât în limba rusă cât şi în limba germană. El a fost un predicator , un vestitor al Evangheliei unic în felul lui: a învăţat 15 limbi şi dialecte, printre care şi limba română, astfel că întotdeauna cînd printre prieteni şi vizitatori erau destui români, el predica şi în limba română. De la Tulcea, Vasili Pavlov făcea şi el dese vizite misionare în Bulgaria, la Rusciuk, la biserica de acolo.Pe timpul pastoratului său, în biserica din Tulcea se ţineau în fiecare Duminică două rânduri de servicii divine. Până la orele zece se adunau credincioşii ruşi, iar după orele zece se adunau credincioşii de limbă germană, şi Pavlov predica la ambele servicii divine, iar după amiază aveau un singur serviciu divin, la care predica tot Pavlov, în ambele limbi.
Vasili Pavlov purta şi el barbă mare, şi aceasta îi dădea o înfăţişare eclesiastică. El era mai istovit decît Gherasimenco, dar avea mai multă experienţă pastorală. Suferise mult în Rusia, pe care a cutreierat-o ca misionar. Ca predicator era plin de miez, foarte exegetic, atent cu doctrinele nou-testamentale. Ţinea în permamenţă servicii divine de catecheză, un fel de studii biblice în care aprofunda cele mai importante doctrine, pe care le fundamenta cu textele din Biblie şi le explica până la amănunte. La botez îmbrăca o robă neagră de botezător şi predica la marginea apei. Fiecare botez era ifucuat la Dunăre. In 1896 a botezat foarte mulţi tineri, care mai târziu aveau să contribuie la dezvoltarea şi conducerea bisericii. Deşi era un predicator aplicativ şi explicativ, totuşi cultiva cu multă grijă o pietate emotivă. La orele de rugăciune membrii se rugau cu lacrimi, într-o stare de profundă emoţie. În disciplină era rigorist, foarte sever cînd era vorba de abateri, de alunecări şi căderi în păcate. Un simplu exemplu e suficient de revelator. În februarie 1897, o tânără credincioasă, membră a bisericii, Nastia Cudratov, s-a căsătorit cu un tânăr ce venea la biserică, însă nu era botezat, cu Alexei Sezonov. În dimineaţa zilei nunţii, Pavlov a predicat din Isaia 5:1-7 despre „Via Domnului.” La sfîrşitul serviciului divin a oprit biserica pentru o consfătuire şi a pus mireasa sub disciplină, iar după masă a săvârşit cununia religioasă, dar cu mireasa aflată sub disciplină.
Sub pastoratul lui, biserica din Tulcea s-a desvoltat şi a crescut numeric. În 1896, numai la un botez au fost 20 de candidaţi care s-au înşiruit pe malul Dunării. In 1901, când în Rusia a încetat prigoana, Pavlov s-a întors la Tiflis. Cei şase ani de pastorat în Tulcea l-a legat de frăţietate de lângă Dunăre. De aceea, la 14 Decembrie 1904 a revenit la Tulcea pentru două săptămîni de evanghelizare şi s-a bucurat împreună cu biserica.
După plecarea lui Vasili Pavlov, biserica din Tulcea a rămas sub păstorirea lui Vasile Ambrosimov, care era un diacon ordinat. [….]”
(Alexa Popovici, “Istoria baptiştilor din România (1856-1989)” – 3 vol, ediţie revizuită, p. 97-99). Sublinierea îmi aparţine.

Reclame
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: