Adam Sezonov în „Istoria baptiştilor…..” (1)

Foto 79. „Adam Sezonov, industriaşul din Brăila” (p.177, „Istoria baptiştilor…”).

1. Ctitorirea Bisericii Baptiste din Brăila

„În anul 1910, s-a mutat de la Tulcea la Brăila un credincios baptist, Adam Sezonov, botezat de Pavlov (Vasili Pavlov, n.m.) pe când acesta era păstor la Tulcea (din 1895 până în 1901, n.m.). Timp de nouă ani, el fiind în Brăila, a aparţinut de biserica din Tulcea, unde mergea din când în când. Abia în luna aprilie a anului 1919, Adam Sezonov s-a întâlnit cu un alt credincios baptist, anume Costache Dobre, prin intermediul căruia l-a cunoscut pe Nicolae Petrescu, proaspăt întors din America, şi el de credinţă baptistă, şi împreună cu început să ţină servicii de rugăciune, mai întâi într-o cameră la Adam Sezonov, iar după scurt timp în biserica reformată de pe bulevardul Carol. În cursul anului 1919, biserica a ajuns la un număr de 19 suflete.

Lucrarea a crescut datorită râvnei cu care se lucra. În duminica de 6 iulie 1920, Constantin Adorian din Bucureşti a oficiat primul botez în apele Dunării, cu trei suflete (Lidia Sezonov, Mihail Belicov şi Echim Barbu). La botez au luat parte un grup de corişti din Bucureşti.

Deoarece lucrarea a început să ia avânt, biserica i-a încredinţat pastoratul tânărului seminarist Pantelimon Andrişan. Dar el n-a stat prea mult la Brăila, întrucât a plecat în America pentru continuarea studiilor teologice. Lucrarea de vestire a Evangheliei a rămas din nou în grija credincioşilor Nicolae Petrescu, Costache Dobre şi Adam Sezonov.

În 1921, întorcându-se de la Seminar din America, Ştefan Stuparu a fost chemat la pastoratul bisericii, iar în timpul pastoratului său, biserica a crescut, s-a întărit şi s-a maturizat.

Fiind în comunicaţie directă şi în relaţii strânse cu bisericile din Tulcea şi Cataloi din Dobrogea, biserica din Brăila s-a bucurat de continua împrospătare şi de îmbogăţire a cunoştinţelor, prin vizitele unor predicatori de la aceste biserici şi ale altor membri care cunoşteau Sfintele Scripturi. În primii ani, biserica era frecventată atât de ruşi, cât şi de români. Într-un timp scurt, familile fraţilor Sezonov, Adam, Iacob şi Andrei s-au ridicat ca număr. Datorită lor, toţi fiind industriaşi, biserica a ajuns cunoscută, bucurându-se de o bună reputaţie în oraş. […..]” [1]

2. Relaţia cu Uniunea Baptistă Română

„După alipirea tuturor provincilor la România, întrucât se simţea dorinţa generală de unire a tuturor bisericilor baptiste într-o organizaţie naţională şi reprezentativă, şi biserica din Brăila a consimţit ca Adorian Constantin şi Nicoară Gheorghe să fie trimişi în Transilvania pentru a lua contact cu conducătorii baptişti de peste Carpaţi şi pentru a se sfătui în această privinţă. Astfel, biserica a redactat următoarea scrisoare de recomandare:

„Brăila, 7-20 mai 1919.
Document de încredere,

Prin care subscrişii membri ai antistiei Comunităţii Baptiste Române din oraşul Brăila, împuternicim pe fraţii Constantin Adorian şi Gheorghe Nicoară, ca în comitetul ce se va întruni în curând, în judeţul Arad, în interesul unirii noastre, să poată isprăvi în numele nostru orice lucru de interes comun, despre care acolo va fi cuvântul, fiind o dorinţă din inimă la unificarea lucrului Domnului.
Acest document îl întărim prin subscriere proprie. Adam Sezonov, Brăila, strada Transilvaniei, nr. 5, Nicolae Petrescu, Brăila, Strada Griviţei, nr.176

Biserica din Brăila avea o poziţie strategică pentru misiune. De acolo se putea ajunge atât în Moldova şi Basarabia, cât şi în Dobrogea şi Muntenia. Mai mult, datorită unor persoane importante dintre membrii ei, biserica avea să joace un rol de prim rang în conducerea Uniunii Baptiste din România. La aceasta a contribuit foarte mult şi prietenia personală dintre Constantin Adorian şi fraţii Sezonov din Brăila. În mai multe rânduri, când în caseria Uniunii nu erau bani, fraţii Sezonov, care erau industriaşi bogaţi, au ajutat cu fonduri însemnate, iar cel care a ştiut să folosească anumite situaţii şi să apeleze pentru fonduri a fost Constantin Adorian. Legăturile de prietenie îi făceau pe fraţii Sezonov să nu refuze apelul de ajutorare”. [2]

PARTEA A DOUA – AICI

_________

Referinţe:
[1] “Istoria baptiştilor din România (1856 – 1989)” – 3 volume, ediţie revizuită, Alexa Popovici, Editura Făclia, Oradea, 2007 – Volumul I (1856-1919), Capitolul 7: “Răspândirea credinţei baptiste în România veche” – subcapitolul “Biserica din Brăila”, p. 121-122

[2] (Sub-cap.cit.), p.123-124